Terapia relațiilor de cuplu și familie

          În viața de zi cu zi vedem cum distorsiunile cognitive ale individului, sunt aduse și în familie sau relația de cuplu. Astfel deși în orice situaţie interpersonală este inevitabilă existenţa unui anumit grad de atenţie selectivă, potenţialul cuplurilor sau a membrilor familiei de a-şi forma percepţii eronate, unul despre celălalt este foarte real.

          Inferenţele incluse în atribuiri şi expectanţe sunt de asemenea aspecte normale ale modului în care  procesăm informația fiind implicate în înţelegerea comportamentului celorlalţi şi în predicția referitoare la comportamentelor lor viitoare, însă erorile în cadrul acestor inferenţe pot avea efecte dăunătoare în cadrul relaţiilor de cuplu sau familie, în special atunci când unul atribuie acțiunilor celuilalt  caracteristici negative sau judecă eronat modul în care celălalt va reacţiona la acținuile sale.

          De asemenea întâlnim situații în care asumpţiile şi standarde greşite sau extreme pot duce la interacţiuni nepotrivite atât între parteneri în cupluri cât și între membrii familiei.

          Procesele cognitive reprezintă nucleul abordării cognitiv-comportamentale în ceea ce privește disfuncţiile din cadrul relaţiilor de cuplu sau familie. Un factor important care pledează pentru terapia cognitiv comportamentală (TCC) în relațiile de cuplu și familie, este și modelul cognitiv potrivit căruia conţinutul percepţiilor şi inferenţelor individului este format și modelat de scheme fundamentale relativ stabile aşa cum sunt constructele personale.

           Este adevărat că multe scheme ale relaţiilor şi natura interacţiunilor de familie sunt învăţate devreme de către noi pe parcursul vieţii din surse primare precum familia de proveniență iar ca rezultat al anilor de interacţiune între membrii familiei, indivizii dezvoltă adesea împreună credinţe ce se constituie într-o schemă a familiei, însă, pe lângă schemele pe care partenerii sau membrii familiei le aduc în relaţie, fiecare dezvoltă o schemă specifică relaţiei curente. În măsura în care schema familiei include distorsiuni cognitive, există și posibilitatea apariţiei unor interacţiuni disfuncţionale.

          Deși schemele existente pot fi dificil de modificat, experienţele noi şi repetate cu partenerii de cuplu au potenţialul de a le schimba, iar această terapie urmărește să ajute la găsirea resurselor pentru înfăptuirea acestor schimbări.

          Distorsiunile cognitive sunt erori în procesarea informaţiei care contribuie la cogniţiile ce devin surse de distres şi conflict în viaţă. În TCC sunt abordate inferenţa arbitrară, abstracţiunea selective, suprageneralizarea, exagerare şi minimizarea, personalizarea, gândirea dihotomică, etichetarea, vedere în tunel, explicaţiile eronate, citirea gândurilor prezente și în interacțiunile disfuncționale din cupluri sau familie ajutându-i pe membrii să le identifice, înțeleagă și contracareze.