Terapia tulburărilor de alimentație

          Tulburările de alimentație (Eating Disorders – ED) afectează indivizii la nivel psihologic, emoțional, fizic și interpersonal. Acestea au multe caracteristici comune și pacienții, pe parcursul bolii, pot migra de la un diagnostic ED la altul.

          Ca și în cazul multor altor tulburări psihice, în cazul pacienților cu ED apare o dificultate în ceea ce privește reglarea emoțiilor mult mai mare în comparație cu persoanele sănătoase și care au o greutate normală. Cercetările arată că variate simptome ale tulburărilor de alimentație și clasificările diagnostice ale tulburărilor de alimentație pot indica diferite tipuri de dificultăți în reglarea emoțională.

         Studiile arată de asemenea diferențe semnificative în ceea ce privește scorurile la neacceptare, conștientizare, obiective și strategii între pacienții cu ED și pacienții fără ED și indică faptul că pacienții cu ED întâmpină dificultăți mai mari cu identificarea și exprimarea emoțiilor lor. Mai mult decât atât, pacienții cu tulburări de alimentație au un mod unic de a face față reglării emoționale și prezintă dificultăți în functie de tipul tulburării de comportament alimentar și a clasificării acesteia.

          Alte studii au dovedit că nivelurile ridicate de emoționalitate negativă cresc riscul de patologie alimentară iar lipsa strategiilor adaptative de reglare a emoțiilor (lipsa abilităților de rezolvare a problemelor și utilizarea preponderentă a evitării, ruminației și supresiei) a fost asociată cu psihopatologia tulburărilor alimentare. Mai mult, există dovezi că, în cazul Anorexia Nervosa, evitarea anxioasă a emoțiilor și a situațiilor interpersonale care pot declanșa experiențele emoționale, adesea precede boala și persistă după recuperare.

         În terapie, extrem de importantă este focalizarea spre a aduce îmbunățățiri în legătură cu abilitătile persoanei de a accepta răspunsul emoțional propriu, de a îmbunătăți împlinirea de scopuri în perioade de stres, de a fi conștient, de a înțelege propria emoție și semnificația acesteia și în legătură cu implementarea de strategii de coping pentru a influența si gestiona efectiv emoțiile resimțite.