Reacțiile la stresul posttraumatic variază în severitate,  sunt evaluate în general prin nivelul de disfuncționalitate sau de suferință pe care îl raportează persoana și sunt determinate de factori multipli proveniți atât din specificul traumei în sine cât și din istoricul și caracteristicile individuale, factorii de dezvoltare personali, aspectele socioculturale și resursele disponibile individului.

          În același timp și mijloacele și modalitățile de gestionare a stresului posttraumatic și a simptomelor asociate traumei sunt diferite, astfel că unele persoane găsesc strategii eficiente care le ajută să se adapteze și depășească mai ușor dificultățile iar strategiile altor persoane deși au funcționat în trecut nu mai funcționează la fel de bine și trebuiesc revizuite. Unele persoane nu mai funcționează deloc, strategiile fiind total ineficiente în cazul lor iar altele funcționează bine în unele domenii ale vieții lor și sunt disfuncționale în altele.

          O perspectivă informată asupra traumei înțelege simptomele și comportamentele legate de traumă ca fiind cea mai bună și mai rezilientă metodă a persoanei traumatizate de a face față și a gestiona până la acel moment experiența traumatizantă prin care a trecut. Ca urmare, este important să înțelegem că reacțiile persoanei traumatizate (fizice, psihice, emoționale) sunt normale în situația anormală cu care aceasta s-a confruntat.

           Ca un prim pas, persoanele vor fi ajutate să se simtă în siguranță atât fizic cât și emotional, și vor beneficia de empatie, de susținere și de colaborare, cu un mesaj clar privind implicarea psihoterapeutului, disponibilitatea și accesibilitatea pe parcursul tratamentului astfel încât gestionare situației se va face împreună (persoana nu va fi singură în procesul ce va urma) în siguranță și stabilitate.